Coimbra
19 Mar 2007
José Afonso, Saudades de Coimbra (Fado)
In week end-ul care tocmai a trecut am vizitat Coimbra - orasul cu cea mai veche universitate din Portugalia, daca nu din Pensinsula Iberica. Am avut un ghid foarte bun - Gaurav, trainee-ul indian, care fusese cu catva timp in urma in Lisabona si care urmeaza sa plece in 2 saptamani, dupa un an si jumatate de traineeship. Am vrut de asemenea sa-l vedem si pe el, pentru ca e prietenul nostru, chiar daca nu am petrecut mult timp impreuna.
Gaurav si noi
Coimbra e un oras micut, pe care poti sa-l traversezi pe jos in cateva zeci de minute, asa ca am mers foarte mult pe jos, ceea ce a fost destul de obositor. Si in plus a fost o zi foarte calda cu 21-22 grade. Raul care traverseaza oraselul e Mondego si are 3 poduri, dintre care unul e doar pentru persoane.
Podul pentru persoane
De asemenea e un orasel extrem de linistit - poti avea impresia cateodata ca timpul se opreste in loc. Iar in perioada verii, cand studentii pleaca, e aproape un oras "fantoma" :).
Partea obligatoriu de vizitat e partea veche a orasului. Primul obiectiv a fost un loc numit "Penedo da Saudade", o gradina publica istorica. Gradina are o vedere partiala asupra Coimbrei si asupra stadionului. Dupa legenda, nimic nu a mai ramas la fel dupa moartea lui Inês de Castro . Inainte era un loc relaxant si izolat, unde Dom Pedro obisuia sa vina si sa planga moartea preaiubitei sale Inês. Se spune ca aceasta tristete a dat numele locului - Penedo da Saudade (Piatra dorului). Multe secole mai tarziu, parea sa fie locul potrivit pentru intalnirile romantice ale studentilor, si era in aceasta perioada cand s-a nascut Fado-ul de Coimbra, o provocare pentru eternitate prin cuvintele gravate in piatra stancilor. Aceste cuvinte reprezinta sentimentele a multe generatii de studenti si indragostiti ai Coimbrei, versuri care pot fi vazute si azi inscriptionate pe stancile gradinii.
Panorama asupra Coimbrei - de la Penedo da Saudade
Penedo da Saudade
Versurile inscriptionate pe stancile din Penedo da Saudade
Apoi am mers pe jos pana in centrul orasului, si am cautat un loc unde sa mancam...insa aici si in multe alte orase din Portugalia (poate in Lisabona sunt cateva exceptii) pranzul nu se mai serveste mai tarziu de ora 3...asa ca am mancat doar niste sandwich-uri pe o terasa. Dupa aceea am continuat sa vizitam, pe jos :D. Stiu ca la sfarsitul zilei abia imi mai simteam picioarele.
Ce-am mai vazut:
Statuia Papei Ioan Paul al II-lea
Una dintre starzile principale ale orasului
Un cartier traditional
Vechea universitate din Coimbra
Curtea interioara
O sala de cursuri (decorata cu "azulejos" albastru pe pereti)
Un loc unde poti respira istoria
O "republica" studenteasca, loc unde locuiesc mai multi studenti de obicei apartinand aceeasi "fratii"
Iar cine nu e cu fratia respectiva, va fi spanzurat, asta e semnificatia studentului cu mantie neagra (o parte a uniformei studentilor din Coimbra - chiar si azi; cei care canta Fado de Coimbra se deosebesc de cei din Lisabona si prin mantia neagra pe care o poarta) atarnat de cladirea "republicii"
Intrarea intr-o "republica"
O straduta ingusta din "Bairro-ul Alto" al Coimbrei, o zona cu multe "republici"
Manastirea Santa Cruz
Curtea interioara
O "poarta" celebra a orasului
Principala alee "comerciala"
Piata din centru
Spre seara am cinat la Gaurav acasa, cu inca 2: colegul lui Gaurav de apartament; brazilian si prietena brazilianului, o austriaca de vreo 19 ani.
Juliano, eu, Ovidiu si Gaurav
Eram deja foarte obosita, dar nu intr-atat incat sa nu mergem sa vedem niste Fado de Coimbra. Gaurav ne-a dus in cel mai bun loc de Fado din Coimbra, “Capela”, un club de Fado amenajat in locul unde fusese initial o capela. Am putut remarca chitara portugheza din Coimbra, si stilul diferit de Fado. Cel din Coimbra e Fado studentesc, avand ca si tema viata studenteasca.
Fado in Capela
Cel care canta la chitara portugheza era si unul din proprietarii localului, un tip foarte talentat...nu am mai vazut pe nimeni sa-si miste degetele asa repede pe corzi. Am zis ca o sa ne mai intoarcem si alta data acolo.
Noi si Ricardo (proprietarul clubului de Fado)
Dupa aceea ne-am indreptat – pe jos – spre casa. In drum am vazut ceva caracteristic Coimbrei: 2 studenti ametiti, ca sa nu zic beti :), care fugeau dupa o masina strigand “ia-ma nene....”(“boleia” in portugheza); au fost asa de amuzanti si simpatici. I-am intrebat daca vor sa faca o poza cu noi; la inceput ne-au cerut un foc, ca-si uitasera brichetele; in tot timpul asta avand o atitudine de oameni ametiti si amuzanti. Doamne, ce-am mai ras cu ei; ne-au chemat la cheful unde mergeau ei, dar eram obositi si vroiam sa mergem acasa, dar ei insistau :)...”Come on, come on, just a little…” . Au fost niste draguti.
A doua zi ne-am trezit destul de tarziu, pe la 11. Am mancat ceva rapid, si am pornit iarasi sa vizitam. Am fost pe malul raului, am stat la o terasa...
Am fost apoi sa vedem o manastire, care se afla pe un deal, iar spre seara am plecat catre Lisabona, cu o impresie foarte placuta despre acest orasel linistit...
posted by Diana @ 21:56
Comments: 2
