Un an de neuitat in Portugalia

La 7 AM am plecat din Cluj, cu un microbus, spre Budapesta, de unde aveam avionul...Din fericire am avut cu cine sa povestesc pe drum, cu o romanca ce mergea la Haga; lucra pentru NATO, impreuna cu prietenul ei. Mi-a spus cateva lucruri despre aeroporturi, am intrebat-o pentru ca era prima data cand calatoream cu avionul. Zicea ca ii place foarte mult Olanda si ca nu are de gand sa se intoarca in tara. Anul viitor voi sti si eu unde vreau sa raman..am timp destul sa-mi dau seama de asta...

Am vazut ca nu e deloc complicat sa te descurci in aeroporturi...poate prima data e putin mai greu, dar a fost chiar ok.

In timpul zborului spre Milano, nu am avut cu cine sa povestesc, a fost putin plictisitor...dar a durat doar o ora si jumatate...

Am ajuns deci in aeroportul din Milano, am reusit sa ajung la poarta la care trebuia, si ce vad?...avionul are o intarziere de o ora...minunat..parca imi era dor sa astept iar..nu e deloc placut sa astepti in aeroport si sa fii singur. Oricum, avionul a avut de fapt o intarziere de o ora si jumatate...obosisem asteptand..

Macar de data asta nu m-am plictisit pe avion; am vorbit tot drumul cu tipul care statea langa mine, un grec, am avut o conversatie foarte faina. Mergea la Lisabona pentru un training la Alpha Bank. Am vorbit despre Romania, despre Grecia. Singurul inconvenient a fost ca mi-a fost putin rau de la zbor. In aeroport m-a ajutat cu valiza, a fost dragut.

La aeroport ma asteptau 5 oameni, 4 din LC-ul meu, AIESEC Lisboa Católica si colega mea de apartament poloneza, Renata, trainee si ea. Am mers la apartament si a urmat o serie de verificari: pasaport, asigurare, nu mai stiu ce...era in jur de 2 dimineata. Chiar credeam ca astea se vor intampla ziua urmatoare, dar nu...Dupa ce au plecat, am povestit cu Renata pana la 6 dimineata, cand ea a plecat la lucru. Am dormit pana la amiaza, dupa aceea mi-am curatat si aranjat noua camera...